În anul 1956, compania Lockheed a înaintat o propunere către USAF pentru un avion de recunoaştere de mare viteză care să zboare la altitudine foarte mare şi care trebuia să înlocuiască aparatul U-2 . După desfăşurarea unor studii foarte costisitoare, a fost propus un avion cu aripă în delta cu anvergură mică, alimentat cu combustibil convenţional care era propulsat de două motoare cu reacţie cu postcombustie Pratt & Whitney.
Denumit şi A-12, prototipul a zburat pentru prima dată în aprilie 1962 şi performanţele sale remarcabile au dus la dezvoltarea a încă patru prototipuri de vânătoare denumite YF-12 (trei YF-12A şi unul YF-12C). Două avioane YF-12A au fost folosite de USAF pe 1 mai 1965 pentru a stabili trei recorduri mondiale şi 6 recorduri internaţionale de clasă. Cel mai important dintre acestea a fost recordul absolut de viteză de 3.331.51 Km/h. Deşi avionul YF-12 nu a intrat niciodată în producţie, din construcţia de bază a acestuia a derivat ulterior avionul de recunoaştere de mare succes SR-71 . Tot SR-71 a fost aparatul care, 10 ani mai târziu, a doborât recordul stabilit de prototipul YF-12.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu