Translate

căutare

duminică, 26 mai 2013

Muniţii ghidate prin satelit JDAM


       Dezvoltată în cadrul programului GATS/GAM la începutul anilor 1990, familia de armament JDAM(Joint Direct Attack Munition) este în prezent cel mai important grup de arme disponibil în ţările din Occident. Ea asigură costuri reduse şi o capacitate de lovire precisă crescută pentru o gamă mare de aparate de zbor.



       Când America a condus coaliţia militară care a alungat forţele armate irakiene ce ocupaseră Kuweitul în 1991, majoritatea aparatelor care a efectuat "lovituri"-bombardiere şi avioane de vânătoare care transportă bombe- folosea bombe tradiţionale fără ghidaj şi cu cădere liberă care erau din timpul războaielor din Coreea şi Vietnam.
       Un număr mic de aparate a transportat bombe cu chidare prin laser Paveway care aveau un kit modular format dintr-un sistem de detecţie, derive de ghidare şi derive extensibile (pentru a creşte distanţa de plutire a bombei)ataşate de corpul bombei obişnuite. Kitul Paveway, prima generaţie fiind dezvoltată de la sfârşitul războiului don Vietnam, a transformat aceste bombe "inteligente" foarte precise cu costuri foarte mici. Cu toate acestea, punctul slab al acestora a fost foarte clar: erau necesare condiţii meteo bune pentru a putea fi detectată şi marcată ţinta cu laser. Condiţiile meteo din Irak combinate cu fumul gros  de la instalaţiile petroliere incendiate au făcut ca dese ori tintele să nu fie vizibile sau ca energia fasciculului laser de care sistemul de detectare avea nevoie pentru ca bomba să lovească cu precizie să fie disipată. Până la sfârşitul războiului, deşi experienţa cu bombele ghidate prin laser a avut rezultate pozitive, condiţiile meteorologice au zădărnicit eforturile  Coaliţiei de a lovi anumite ţinte.
                      Una din zece rachte JDAM se defectează. O tactică folosită frcvent
                             este de a trimite două rachete JDAM către aceeaşi ţintă. Dacă ambele
                             funcţioneză, efectul distructiv este amplificat, lucru care este folositor 
                             în cazul ţintelor subterane.
    Astfel că, 1992, Statele Unite  au început programul de dezvoltare a "muniţiei ghidate pentru condiţii meteo dificile" care a avut ca rezultat apariţia în 1977 a Joint Direct Attack Nunition (JDAM).
JDAM foloseşte sateliţii pentru a indica cu precizie poziţia sa, cu un sistem inerţial de navigaţie (INS) ca rezervă care nu este afectat de condiţiile meteorologice. Ca şi în cazul Paveway, JDAM nu este un sistem de armament de sine stătător, ci mai degrabă o modernizare modulară pentru bombele fără ghidaj. De asemenea, ca şi bombele ghidate prin laser, kitturile JDAM sunt montate la baza aeriană de cître personalul însărcinat cu întreţinerea armamentului, lucru care le face uşor de stocat şi transportat.
JDAM este format dintr-o coadă care are integrate suprafeţele de control  a aerodinamicii, cu un chit de stabilizare care este prins de secţiunea mediană a bombei şi un sistem de ghidare inerţială combinată şi o unitate de control a sistemului GPS de ghidare, ambele adăpostite în coadă. Kit-ul poate fi montat pe bombele obişnuite  Mk 82 de 227 Kg, dând naştere modelului GBU-38, până la bomba Mk 84de 907 Kg pentru a deveni GBU-31.
                      Acest F-16 efectuează un bombardament de testare cu patruGBU-31 
                             Fiecare bombă poate primi propia ţintă astfel că se reduce marimea
                             forţei de atac necesară distrugerii unor anumite seturi de obiective.

Cum funcţionează JDAM

1 GPS
Sistemul global de poziţionare (GPS) NAVSTAR este o formaţie de 24 de sateliţi care transmit semnale de microunde. Un receptor cu baza la sol poate calcula localizarea sa exactă, viteza şi direcţia prin extrapolarea semnalelor de la un număr minim de trei sateliţi.




2 Ochirea
Pe un sistemF-15E, datele de la radar , de la sistemele de ochire şi navigaţie şi de la senzorii de bord ai avionului sunt trimise la un compiuter central (CC) care procesează informaţiile şi apoi trece în Controlul programării armamentului (Programmabile Armament Control Set-PACS) PACS oferă o soluţie de atac care este transmisă kitu-lui JDAM

3 Lansarea

În momentul eliberării, JDAM devine activă şi se bazează pentru navigaţie pe propia unitate de control a direcţiei (guidance control unit-GCU) şi pe sistemul de navigaţie inerţială (inerţial navigaţion system-INS). Trei derive de control (a patra fiind staţionară) primesc comenzide la GCU şi direcţionează bomba.




4 Lovitura
JDAM este o armă de mare precizie, dar dacă se pierde legătura GPS , INS va prelua controlul şi va ghida bomba spre ţintă, dar cu o precizie mai mică.







Producţia de JDAM
Producţia la scară mică a JDAM a început în 1995 şi cele 22 de teste efectuate în acel an au arătat că bomba a atins o eroare circulară probabilă (ECP) DE 10,3 m. ECP este o măsură de precizie şi ECP-ul JDAM-mului înseamnă că are 50% şanse de a lovi la 10.3m de ţintă.. Restul de 50% înseamnă că este foarte probabil să lovească foarte aproape de acel cerc cu diametrul 10,3m. Având în vedere că jdam poate zbura până la  24 Km pentru a atinge ţinta, acestă precizie este incredibilă.
                             Un operator manevrează un GBU-31 JDAM pentru a-l monta pe 
                             un aparat B-1 în timpul Operaţiunii Iraq Freedom. Bombele de 
                             tipul JDAM au format 80% din muniţia folosită în timpul acestei
                             operaţiuni.
      În 1997, bombardierul B-2 a devenit primul aparat care a lansat o arma de tip JDAM cînd s-a anunţat că avionul a atins Capacitatea Operativă Iniţială (Initial Operating Capability-IOC ) cu acest timp de armament. Peste doi anii când conflictele din Balcani ai izbucnit pentru ultima dată avioanele B-2 au lansat 650 de bombe JDAM asupra ţintelor din Kosovo ca parte a Operaţiunii Forţelor Aliate.
În aceeaşi perioadă, F-18 Hornet a devenit primul avion de vânătoare care a atins capacitatea Operativă Iniţială JDAM.
      Când forţele aliate din cadrul Operaţiunii Enduring Freedom conduse de Statele Unite au invadat în 2001 Afganistanul pentru a înlătura conducerea talibană, în primele 10 săptămâni de loviture aeriene au fost lansate aproape jumătate din stocul american de 10.000 de bombe prevăzute cu kituri JDAM. În jur de 18.000 de bombe şi proiectile au fost trase în primele două lun, iar dintre acestea peste un sfert au fost de tipul JDAM. Bombele JDAM şi-au dovedit încă o dată efectul devastator în martie 2003 în operaţiunea Iraq Freedom.

                                Transformarea unei bombe obişnuite în una inteligentă

vineri, 17 mai 2013

YF-12 Avionul care a doborât recorduri


          În anul 1956, compania Lockheed a înaintat o propunere către USAF pentru un avion de recunoaştere de mare viteză care să zboare la altitudine foarte mare şi care trebuia să înlocuiască aparatul U-2 . După desfăşurarea unor studii foarte costisitoare, a fost propus un avion cu aripă în delta cu anvergură mică, alimentat cu combustibil convenţional care era propulsat de două motoare cu reacţie cu postcombustie Pratt & Whitney.

 Denumit şi A-12, prototipul a zburat pentru prima dată în aprilie 1962 şi performanţele sale remarcabile au dus la dezvoltarea a încă patru prototipuri de vânătoare denumite YF-12 (trei YF-12A şi unul YF-12C). Două avioane YF-12A au fost folosite de USAF pe 1 mai 1965 pentru a stabili trei recorduri mondiale şi 6 recorduri internaţionale de clasă. Cel mai important dintre acestea  a fost recordul absolut de viteză de 3.331.51 Km/h. Deşi avionul YF-12 nu a intrat niciodată în producţie, din construcţia de bază a acestuia a derivat ulterior avionul de recunoaştere de mare succes SR-71 . Tot SR-71 a fost aparatul care, 10 ani mai târziu, a doborât recordul stabilit de prototipul YF-12.