Translate

căutare

Se încarcă...

duminică, 27 aprilie 2014

Războiul din Vietnam



            A fost cel mai lung război la care a participat America. Forţa armată a celei mai mari puteri din lume a fost aruncată în luptă împotriva unui inamic şiret şi invizibil. Deşi a folosit ultima tehnologie disponibilă, puterea aeriană fiind principala diferenţă dintre cele două tabere, militarii americani nu au reuşit  niciodată să domine forţele comuniştilor vietnamezi. 


video

           Vietnamul a devenit un nisip mişcător pentru America; cu cât se agitau mai mult americanii cu atât se afundau mai tare. Statele Unite au început acest război uitând , sau alegând să ignore  toate lecţiile pe care le-au primit francezii în cei 8 anii de lupte cu comuniştii Viet Minh.
           Sub preşedintele Kennedy, prezenţa militară americană în Vietnam a crescut rapid. Pentru soldaţii profesionişti, marinarii şi aviatorii chemaţi să ducă lupte a existat o frustrare continuă.
          Nu au existat obiective definite pentru implicarea americană. Regulile de angajare în luptă au restricţionat masiv operaţiunile. Ordinele veneau direct de la liderii politici de la Washington., ele având întâietate în faţa prerogativelor normale ale unui comandant aflat pe câmpul de luptă. Fără obiective şi fără nicio masură de a progresa spre un obiectiv, războiul a degenerat într-un conflict  al cărui singur scop era acela de a produce statistici favorabile eficiente financiar: au  fost distruse atâtea camioane şi poduri, au fost omorâţi atâţia luptători comunişti de gherilă.
             Experieţa câştigată de piloţii americani care au luptat în Vietnam a stat la baza tacticilor de luptă din prezent. Vietnamul a însemnat prima utilizare la scară mare a armamentului ghidat de mare precizie pentru atacul ţintelor de la mare distanţă. Tacticile fundamentale ale suprimării defensive, folosirea atât a războiului electronic şi a rachetelr anti-radar au fost dezvoltate tot în Vietnam. Raportul scăzut al aparatelor doborâte versus pierderile suferite obţinut de avioanele de vânătoare americane în luptele aeriene cu MIG-urile nord-vietnameze a dus la îmbunătăţirea tehnologiei rachetelor şi la formarea unităţilor dedicate, cum ar fi escadrilele "Top Gun" şi  "agresor" pentru învăţarea principiilor de bază ale manevrelor în luptele aeriene.
          Dar războiul din Vietnam a fost caracterizat în primul rând prin ampluarea şi frecvenţa bombardamentelor făcute la întâmplare. Peste 6,3 milioane de bombe au căzut peste Vietnam şi statele vecine Laos şi Cambodgia, începând cu anul 1964 până la începutul lui 1973. Numai o treime din acestă cantitate a ajutat la înfrângerea celui de-al Treilea Reich şi a  Imperiului Japoinez în cel de-al Doilea Război Mondial.
Întregul potenţial al elicopterului a fost descoperit
de armata americană în Vietnam.Misiunile cheie
erau cele de asalt aerian, debarcare rapidă de trupe
sub protecţia focului de mitraliere, transport şi
evacuare militară.
          Şi în afară de asta, pentru toate atacurile aeriene masive şi bombardamente ofensive continue, războiul aerian nu a fost niciodată desfăşurat aşa cum doreau piloţii. Un oficial superior american a declarat mai târziu "Modul  în care se desfăşurau atacurile nu aveau nicio importanţă. Practic nu realizau nimic. nici nu merită efortul". Un adevăr despre războiul din Vietnam care nu a fost niciodataă recunoscut sau înţeles în întregime a fost acelă că o ideologie nu poate fi distrusă ucigându-i simpatizanţii.
           Vietnamul a fost perceput ca un râzboi de uzură dar Statele Unite ale Americii au obţinut numai un impas. Din toate punctele de vedere, Statele Unite au ieşit din conflict mult mai rău decât au intrat şi aceasta este una dintre definiţiile înfrângerii. Implicarea Americii în Vietnam a fost o lecţie crudă despre un nrăzboi greşit dus într-un loc greşit şi la un moment prost ales.